http://nastase.wordpress.com/2012/01/28/cine-nu-e-gata-il-iau-cu-lopata/

Imi permit sa concluzionez: Inca o analiza realista din partea unui om de consacrata expertiza politica si administrativa. A fi premierul Romaniei inseamna sa ai pregatire temeinica, universitara si academica nu scoala de apartcik, politruc la UTC si UASCR cu performante in campul muncii la productia de limbi de catifea si glashpapir de 0,5. Incompetenta, lipsa de viziune manageriala si minciuna institutionalizata la rang de politica de stat au adus Romania in faliment. Oamenii astia trebuie sa plateasca. Indiferent cine va guverna tara dupa acest regim odios, nedemocratic, cleptoman si mitoman trebuie sa dea poporului ce a cerut: Vinovatii (nume si prenume) si solutii imediate pentru viitor.

ASPECTE GENERALE

1. ratarea integrării în Spaţiul Schengen, singurul obiectiv politic major al României al ultimilor 5 ani.
2. nerespectarea hotarărilor judecătoreşti, prin amânarea plăţii drepturilor băneşti cuvenite celor care le-au obţinut în instanţă. Acest mod de lucru subminează încrederea cetăţeanului în statul român. Nu mai există nici o raţiune de a apela la justiţie în contextul în care ştii că aceasta este fără efecte practice¹.
3. blocarea instanţelor judecătoresti cu mii de procese legate de aplicarea legislaţiei privind salarizarea. Asta dovedeşte lipsa de specialişti în tehnică legislativă.
4. nu sunt progrese în domeniul combaterii corupţiei. Procesele durează inacceptabil de mult, soluţiile sunt contradictorii şi condamnările nesemnficative la număr.
5. gradul de absorbţie inaceptabil al accesării fondurilor europene. Nivelul absorbţiei efective este de 3,7% (la data de 15 octombrie 2011)². Alocarea pentru România pentru intervalul 2008-2013 pe 5 ani a fost de circa 30 miliarde euro. Absorbţia a 5 miliarde de euro/an ar fi insemnat 12,5% din valoarea veniturilor bugetului naţional³. Efectul multiplicativ pierdut este de cel puţin 3% creştere economică.
6. gestionarea proastă a proiectelelor de infrastructură. 90 de km de autostradă in 2011, an aflat la mijlocul perioadei acordului de finanţare cu UE, care ar trebui să însemne un vârf al realizărilor.
7. capacitate administrativă inacceptabilă. Circa 1000 de comune sunt pe cale de a se închide, cu conturile blocate⁴, aflate în imposibilitatea de a deservi cetăţenii.

2. DOMENIUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

birocraţie excesivă în accesarea fondurilor europene. Nivelul absorbţiei efective este de 30% după ce s-au scurs 5 ani din cei 7 aferenţi acordului din intervalul 2007-2013.

ineficienţa în cheltuirea banilor. Aceasta rezultă şi din numărul mare de proiecte finanţate în raport/depuse şi evaluate, care consumă timpul funcţionarilor şi banii contribuabililor. De exemplu pe două măsuri de investiţii 121 şi 123 s-au depus şi evaluat 7.358 proiecte, au fost alese pentru finanţare 2.670 proiecte (36% din cele primite) şi s-a semnat contractul de finanţare în 2303 cazuri (reprezentând 31% din totalul proiectelor depuse).

Rezultă că cel puţin 70% din efortul administrativ şi costurile administrative în acest domeniu au fost în zadar, atât pentru beneficiari cât şi pentru APDRP, asta în condiţiile în care se vor finaliza toate proiectele contractate. Dacă adăugăm şi procentele proiectelor nefinalizate şi a celor care nu vor fi viabile, ajungem la o eficienţă administrativă de sub 20%.⁵

direcţionarea fondurilor pentru investiţii în agricultură către proiectele foarte mari prezintă un risc crescut de faliment şi duce la eliminarea de pe piaţă a fermelor mijocii. Sunt suficiente cazuri de proiecte SAPARD de mari dimensiuni care au avut această soartă.

Spre exemplu:
Măsura 123 – Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere (sesiunea din martie 2011) – costul total al unui proiect: aproximativ 2 milioane de euro pe proiect, 36 proiecte aprobate în ţară
Măsura 121 – Modernizarea exploatatiilor agricole, octombrie 2010
Sector zootehnic: 80 de proiecte aprobate la nivel naţional cu o valoare de circa 1,5 milioane euro fiecare.
Sector vegetal: 108 proiecte cu o valoare de 750 mii de euro fiecare.

lipsa de sprijin pentru activitatea de performanţă în sectorul zootehnic. Incapacitatea ministerului de a crea instrumentele şi procedurile necesare efectuării controlului oficial şi de a lua alte măsuri în acest sens. Activitatea de control revine într-adevăr organismenlor private dar metodele şi intrumentele trebuiau puse la dispoziţie de Minister, deoarece nu există expertiză la nivel local pentru asemenea operaţiuni.

Destructurarea Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă. Pe argumentul înfiinţării Camerelor Agricole aceasta a fost minimalizată ca rol în sistemul agricol românesc şi lăsată fără resorturile esenţiale unei funcţionări coerente.

Aplicarea cotei de TVA 0 pentru vânzarea cerealelor dezavanteajează net pe producători. Suntem convinşi că se va sesiza, dar pentru unii va fi prea târziu. Practica arată că Ministerul Finanţelor nu decontează operativ TVA-ul. Se fac controale care se încheie cu amenzi. Sitemul generează birocraţie, pile, avantajarea celor cu relaţii. De frica controalelor sau din neînţelegerea sistemului şi a pierderilor pe care le vor suporta, unii fermieri nici nu fac cerere pentru recuperarea TVA-ului.

Măsura combaterii corupţiei putea fi implementată prin alte mijloace, mai eficiente (informatice, control la faţa locului).
Acestea sunt lucruri care se cunosc şi pot fi susţinute cu tărie şi cu argumente.
Pentru priză la public se pot invoca şi alte aspecte ca mărimea subvenţiilor acordate, etc dar ele ţin de funcţionarea proastă a sistemului în general, nu de o anumită măsură:

Corupţia limitează fondurile disponibile la buget.

Justiţia nu acţionează pentru a stopa corupţia.

Prostia reduce efectul de multiplicare a investiţiilor făcute.

Deci cui aparţine vina că avem bani puţini şi nu putem mări subvenţia? Corupţiei, Justiţiei sau Prostiei?
A susţine cu orice preţ că subvenţiile trebuie să crească însemnă a cere bani de la ceilalţi cetăţeni ai statului. Adică taxe mai mari pentru noi toţi, inclusiv pentru agricultori. Sau poate înseamnă a face Justiţia să meargă. Aşa ar rămâne bani mai mulţi disponibili. Sau a ridica nivelul Educaţiei. Sau toate la un loc?

PUNCTELE SLABE CE FAVORIZEAZĂ „COLONIZAREA” DOMENIULUI

Creşterea puterii şi influenţei multinaţionalelor se face mai ales pe fondul incapacităţii statului de a veni cu măsuri concrete de stimulare a iniţiativei propriilor cetăţeni.

Este un proces care este vizibil şi în alte state precum Marea Britanie unde 70% din bunurile comercializate au ajuns să fie importate din China, pentru că majoritatea industriilor din Vestul Europei au migrat, căutând forţa de muncă ieftină şi alte avantaje. Diferneţa între România şi Marea Britanie este taxa de corporaţie (CORPORATION TAX), 25% din profitul de peste 1,5 miloane lire + 40% taxa pe dividentele distribuite din profitul făcut în ţară.

Întrebare: Poate un politician sau om politic să suţină o asemenea masură legislativă? Poate după campania electorală.

Persoanele penale din România sunt cei de la Minister deoarece se bucură la venirea unui străin care face o investiţie de milioane de euro cu fonduri FEADR in loc sa se infiinteze 100 de ferme româneşti mijlocii care să ne ofere stabilitate pe temen lung.

Bunurile de consum industrial vor fi tot mai uşor de fabricat. Robotizarea, energia regenerabilă, imprimantele 3D si calculatoarele pot face ca doar 3 fabrici din lume să producă toate autoturismele necesare pe mapamond. Aşa şi cu alte obiecte de uz industrial. Multi oameni vor rămâne fără utilitate practică în industrie, dar poti fi utili în servicii, că să ne facem viaţa mai uşoară unul altuia.

Lipsa de viziune şi determinare politică conduc la situaţii penibile (Guvernul Boc a investit bani în Platforma Nokia, câteva 21 milioane de euro pentru a pune la dispoziţia unei multinaţionale o infrastructură care să producă bunuri de larg consum în Lohn pentru un motiv nejustificat economic, crearea a aproximativ 1900 de locuri de muncă. Dacă facem un calcul observăm că pentru fiecare loc de muncă oferit de Nokia, statul român a plătit 11.000 euro. Este acest fapt un atentat la siguranţa naţională? Dacă cei 21 de milioane de euro erau investiţi în ferme medii în agricultură pe programe naţionale pentru IMM-uri, şansa creşterii economiei rurale creştea în 5 ani.

Nu putem lupta cu acest fenomen atât timp cât nu investim în cercetare şi inovare, unde oricum suntem la ani lumină departe de alte state. Este aproape imposibil practic să ne luptam cu ei.

Avem însă şansa prin ceea ce ne-a dat natura să suplinim aceste lucruri şi să le procurăm la schimb, uşor, cu 2 tipuri de bunuri pe care România le produce tot uşor: alimente şi energie regenerabilă.

Dacă PRODUCŢIA AGRICOLĂ şi ENERGIA REGENERABILĂ încap pe mâinile „INVESTITORILOR STRATEGICI” România este total căpuşată şi intră în categoria statelor din lumea a III a.

Dacă vom reuşi să nu le permitem monopulul asupra acestor resurse, putem crea un stat social echitabil şi echilibrat cu potenţial real de creştere şi nivel ridicat de mulţumire socială.

Pentru asta viitorul Guvern trenbuie să susţină programe de investiţiile MIJLOCII, mai multe şi cât mai disipate la nivel naţional. Degeaba avem un parc eolian imens in Tulcea dacă nu este al nostru. Mai bine 1 milion de case cu energie solară pe acoperiş care să nu mai nevoite să achite facturi CUIVA.

Degeaba avem 100 de ferme industriale imense (PROFITABILE!) în România, dacă noi restul milioanele de locuitori cumpărăm de la ei hrana pe o zi, muncind 10 zile.

Procesul de transformare este rapid şi nu seamănă cu nimic cunoscut!
Dacă nu vedem la orizontul anilor 2050 nu avem nici o şansă să ne salvăm.
1 http://www.stiri.com.ro/stire-14707/decizie-definitiva-bugetarii-primesc-abia-in-2016-drepturile-salariale-castigate-in-instanta-.html
2 http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_7211/Totul-despre-fondurile-structurale.html
3 http://cursdeguvernare.ro/bugetul-romaniei-o-viziune-pe-ultimii-4-ani-o-povara-prea-mare-pe-boul-care-trage.html
4 http://www.zf.ro/politica/dezastrul-din-administratia-locala-o-mie-de-comune-si-orase-mici-din-romania-sunt-in-faliment-cu-conturi-blocate-si-fara-bani-de-salarii-8852681
5 http://www.madr.ro/pages/dezvoltare_rurala/proiecte-depuse/situatia-proiectelor-depuse-11.11.2011.pdf

Sursa: Ziarul Gandul

PERICOLUL FOAMETEI ÎN ROMÂNIA ŞI SOLUŢIILE LUI TABĂRĂ. MINISTRUL AGRICULTURII – DESPRE DREPTUL ŢĂRANILOR DE A ÎMPUŞCA HOŢUL, CANALUL DE 3 MILIARDE DE EURO, PLANTELE MODIFICATE GENETIC

19 iulie 2011

Populaţia planetei creşte cu 219.000 de suflete, zilnic. Un miliard de oameni, din şapte miliarde câţi există acum, suferă de foame şi 44 de milioane li se alătură, anual, întrucât veniturile le scad sub pragul subzistenţei. Consumul global de cereale s-a dublat, în perioada 2005 – 2010, faţă de 1990 – 1995. Producţia de cereale nu mai poate satisface cererea, din mai multe considerente: terenurile cultivabile se împuţinează – o treime(!) sunt în curs de deşertificare, altele sunt inundate din cauza creşterii nivelului Oceanului planetar, de pe urma fenomenului încălzirii globale, alte terenuri sunt ocupate de construcţii, nu se mai poate asigura apa necesară pentru irigaţii, capacitatea de producţie a ajuns la plafonul maxim în ţările dezvoltate.

Efectele sunt, deja, vizibile: preţul grâului pe pieţele internaţionale a crescut cu 90% faţă de vara anului 2010, al porumbului cu peste 60%, al zahărului cu peste 30%, la soia majorarea fiind tot peste 30%. Creşteri de preţuri lunare se văd la tarabe, iar calcule simple arată că este inevitabil ca preţul alimentelor să crească, cu o treime, în următorii doi ani. Iar atunci când preţurile cresc, iar puterea de cumpărare scade, urmarea logică este foametea. O criză alimentară globală este iminentă, spun specialişti cu reputaţie internaţională, precum Lester Brown, fondatorul Worldwatch Institute şi al Earth Policy Institute.

România are potenţial de producţie agricolă, fiind al cincilea stat european din punct de vedere al suprafeţei arabile. Totuşi, importăm 70% din produsele alimentare, iar 4 copii cu vârsta până în cinci ani, dintr-o sută, sunt subnutriţi – ca să nu mai vorbim de copiii mai mari şi de adulţi.

Cu toate acestea, Valeriu Tabără, ministrul Agriculturii este optimist şi a susţinut, în repetate rânduri, că România nu poate fi afectată de foamete. Într-un interviu în exclusivitate pentru Jurnalul Naţional, Tabără îşi nuanţează poziţia, explicând care sunt condiţiile pentru a nu fi afectaţi de criza globală a alimentelor şi care sunt soluţiile pe care le propune pentru atingerea acelor condiţii.

Între altele, Valeriu Tabără pledează pentru ca proprietăţile să poată fi apărate cu arma în mână, după model american, susţine cultivarea pe scară largă a plantelor modificate genetic (în primul rând soia), cere construirea unui canal Siret – Bărăgan de 190 de kilometri, pentru irigaţii, la un cost de 3,4 miliarde de euro, propune producţia de porumb pentru biomasă (arătând că s-ar „scoate” 187 de Terawatti/oră din cultivarea cu porumb a celor 2 milioane de hectare de teren necultivate în prezent), preconizează construirea unor uriaşe depozite regionale de cereale şi vrea reînfiinţarea bursei internaţionale de cereale de la Brăila-Galaţi.

Între surprizele interviului se mai numără faptul că Tabără susţine că ministerul pe care îl conduce este campion la absorbţia fondurilor europene şi nu Ministerul Dezvoltării, aşa cum se vehicula. Altă surpriză: criza E.Coli are substrat politic şi Rusia nu este străină de încercarea de destabilizare a pieţelor agricole europene. În fine, Tabără dezvăluie că, în continuare, 30% din producţia de grâu nu se declară.

„Pâinea se poate scumpi numai din neghiobie”

• Domnule ministru, care vă sunt argumentele atunci când afirmaţi că România nu poate fi afectată de criza alimentelor?
• 1. Condiţiile pedoclimatice extraordinare. 2. Au început să fie convinşi oamenii că în agricultură şi în industria alimentară afacerile sunt excelente şi de viitor. 3. Preţurile pe plan mondial nu se duc în jos şi nu se vor duce pentru mult timp de aici înainte. 4. Există diversitatea de valorificare a producţiei – nu va mai rămâne nimeni cu grâu în pod. Mie mi-e teamă că în acest an grâul se duce prea repede din ţară, tot din cauza neorganizării şi a proastelor obiceiuri ale achizitorilor, care merg pe ideea că ţăranii tot lor le vor vinde, la orice preţ. Dar sunt zone şi perioade în care ţăranul vinde pe o piaţă concurenţială, cui dă preţul cel mai bun. Iar eu, ca ministru, sunt obligat să îl susţin şi îl voi susţine pe acest ţăran. Pentru că dacă voi continua să îl slăbesc şi să îl menţin decapitalizat şi slab, totdeauna vom avea spectrul foametei şi al preţului mare la alimente.
• Aceste argumente sunt în favoarea ideii că România poate produce mai mult – şi nimeni nu contestă asta. Dar întrebarea este ce facem cu producţia, dacă o vom avea? Dacă preţurile alimentelor cresc, iar românul sărăceşte, alimentele se duc la export, la cei care plătesc mai mult.
• Nu vreau să analizez pornind invers, de la preţuri. E o speculaţie. Nu trebuie să ajungem în situaţia respectivă. Nu se poate! În România, numai conceptele te pot aduce în catastrofă! Îmi spuneau inclusiv oameni care au gestionat aici, că noi trebuie să producem doar cât ne trebuie să punem pe masă. Ăsta a fost cel mai catastrofal concept. Aici intri în risc. Niciodată bogatul, adică cel care produce mai mult şi vinde surplusul, nu intră în risc. De unde provine sărăcia românilor de acum? Dacă în continuare nu ne vom gestiona şi nu vom potenţa ceea ce avem, vom fi săraci. Dar e o sărăcie artificială, venită din mizeria noastră. România, ca potenţial agricol, împreună cu Moldova, e pe locul doi în Europa, după Franţa. Problema sărăciei e dată de neputinţa noastră, ca oameni, dar Dumnezeu a dat. România, numai pe grâu şi porumb poate face 30 de milioane de tone. Anul trecut a făcut 16-17 sau 14-15. Noi realizăm 35-40 la sută din potenţial. Orice plus de 10% este creştere semnificativă. Şi e posibil prin lucruri minore… Inclusiv să învăţ să nu mai întorc brazdă în Bărăgan şi să scarific, să îmi gestionez mai bine apa din sol. Dacă produc 30 de milioane de tone, cea mai mare parte ar merge la export. Grâu, de pildă, avem nevoie pentru consumul intern -pentru pâine- de 3,2 milioane de tone, 600.000 de tone pentru sămânţă şi 300.000 de tone rezerva. Asta înseamnă că, dacă produc 10 milioane de tone, cu 6 milioane ies pe pieţele externe. Asta înseamnă o întărire a fermierului.
• Repet, ce facem dacă grâul are căutare pe pieţele internaţionale, iar pentru buzunarul românilor preţul este prohibitiv?
• Grâul a ajuns la 200 de dolari tona, cu 40-50% mai scump decât anul trecut. Nici o problemă! Aşa se acoperă costurile reale din agricultură şi pierderile din anii precedenţi. Preţul real a fost cel de anul trecut, care asigură acel 10-15 profit pentru agricultor, care dă durabilitate afacerii. Soluţia pentru a „ţine” necesarul de grâu din producţia internă în ţară este de a se încheia parteneriatele între agricultori şi producătorii din panificaţie. Eu nu le-am spus şi nu le voi spune producătorilor de unde să îşi ia grâul, ca să nu creez distorsiuni în piaţă. Dar încerc să aşez în normalitate parteneriatele între producătorii de grâu, de pâine şi reţeaua distribuţie. Dacă aceste parteneriate vor exista şi vor funcţiona, nu avem cum să suferim de foame, oscilaţiile de preţ vor fi minore. Pâinea se va scumpi major numai din neghiobie! Problema e nu doar ca producătorii să îşi arvunească necesarul de grâu, dar şi ca, din punct de vedere juridic să existe instrumentul de a-l obliga pe producător să vândă grâul la preţul convenit celui care l-a arvunit, nu să vândă altuia, care oferă un preţ mai bun. Deci, trebuie rezolvată problema respectării contractelor.

Noi vrem pământ! Dar avem de unde să vrem?

• Aţi afirmat că România a pierdut, în 9 ani, peste un milion de hectare de teren agricol şi că mai avem doar 8,2 de milioane de hectare de teren arabil. În ritmul ăsta, în câteva zeci de ani, „Grânarul Europei” nu va mai avea pe ce să cultive…
• Nu e chiar aşa. Nu ne putem plânge de lipsa terenului cultivabil, precum China şi ţările arabe, care au cumpărat de zeci de miliarde de dolari terenuri agricole în Anatolia, Etiopia, Tanzania, Zambia în America de Sud. Din 2002 încoace, media de hectare pierdute, pe judeţe, este 1.000 de hectare; deocamdată, nu suntem într-un risc foarte mare. Dar, trebuie să luăm unele măsuri. Avem 7-8 milioane de hectare afectate de eroziune din suprafaţa noastră agricolă. Prin eroziune pierdem, în fiecare an, 150 de milioane de tone de sol şi 1,5 milioane de tone de humus! Împăduririle sunt necesare. Combaterea torenţilor este o altă problemă. Pe partea de Vest a României, în ultimii 50 de ani, temperatura medie anuală a crescut cu 0,5 grade, ceea ce este mult şi intensifică fenomenul de stepizare, care este prezent pe teritoriul României de 40 de ani. Ştiu ce înseamnă stepizarea Câmpiei de Vest şi restepizarea Dobrogei. Nu mai vorbesc de Podişul Moldovenesc sau de centrul Transilvaniei. Am nevoie de plate rezistente la secetă sau la un grad mai mare de sărăturare a solului. Iar obiectivul numărul unu al Bărăganului este Canalul Siret – Bărăgan, pe care l-am lansat deja – a intrat măcar în dezbatere. Acum sunt un milion de hectare care vor avea stabilitate a producţiei – o producţie cu cel puţin 25-30% mai mare şi reduc cu 60% costurile de alimentare cu apă. Canalul ar avea o lungime de 190 de kilometri. Porneşte de la Lacul Comăneşti şi coboară până la Lacul Dridu. Cu tot cu amenajările de irigaţie, canalul ar cost 3,4 miliarde de euro. Deja este construit pe o lungime de 50 de kilometri, nu foarte multe ar rămâne de făcut pe această porţiune.

„Vom putea produce 30 de milioane de tone de grâu şi porumb în anul 2016”

• Spuneaţi, mai devreme, că putem ajunge la o producţie de 30 de milioane de tone de grâu şi porumb. În cât timp şi cum se va întâmpla asta?
• În cinci ani se poate ajunge acolo. Să ştiţi că nu e utopie, e perfect realizabil, fiindcă nu e nevoie de cine ştie ce. Îmi trebuie tehnică agricolă, conservarea rezervelor de apă, îngrăşăminte, sămânţă bună.
• Pentru toate astea e nevoie de bani, iar noi stăm cam prost la capitolul ăsta. Apropo, s-a zvonit că sunteţi pe lista miniştrilor remaniabili, pe considerentul proastei gestionări a fondurilor europene.
• Suntem, de departe, între ministere, pe primul loc la absorbţia fondurilor europene, cu 26% din totalul de 8 miliarde de euro alocaţi. Anul ăsta trebuie să absorbim 1,4 miliarde de euro din fonduri europene. Sper să reuşim să îi cheltuim pe toţi, până la sfârşitul anului. Nu va lua nimeni niciun ban stimulente, dacă nu îşi face norma la absorbţia de fonduri europene. Dacă face performanţă, stimulentele pot fi până la două miliarde de lei vechi. Cine nu-şi face norma, care este obligaţie de serviciu, pleacă. Am situaţia pe judeţe, cât trebuie fiecare să absoarbă pe iunie, iulie şi august. Scot împrumut de la trezorerie, ca să am bani de garanţie. Şi pe sistem privat şi pe sistem public. Nu mă tem de remaniere. Dacă plec, plec cu fruntea sus. Am bugetul făcut pe 3 ani. Ştiu câţi bani dau la anul pe hectar, pe anul ăsta – 175 de euro, faţă de 131 de euro pe anul trecut.
• Să zicem că vor fi bani. Cum rămâne cu forţa de muncă? Au zis preşedintele, premierul, doamna Udrea, că ţăranul român e leneş. Cum îl facem mai harnic?
• Înainte de 89 erau acum toate combinele afară. Zilele astea, am fost în ţară şi n-am văzut nicio combină în tot Timiş-ul! Tu ai 6 tone de grâu în câmp, o avere şi tu o laşi aşa… Dacă la noapte pică grindina peste ea? Dar sunt şi exemple pozitive. Pentru că fermierii îşi dau seama că anul ăsta pot recupera tot ce s-a pierdut între anii 2007 – 2009. Şi intervin investiţiile – autohtone sau străine. Avem două milioane de hectare de teren necultivate. S-ar putea ca, în curând, să le cultivăm cu porumb şi să putem asigura independenţa energetică a ţării! Omul de afaceri Jean Valvis are un plan pe acest subiect şi sunt perfect de acord cu el. Programul de producere a biogazului din culturile de porumb este unul realist. De pe cele două milioane de hectare necultivate în prezent, producţia anuală de biomasă ar fi echivalentul a 187 de Terawatti/oră. Sunt calcule făcute de o companie austriacă care vrea să investească pe domeniul ăsta, în România.

„Nu se poate să vină, acuma, pe toamnă, ăia mai coloraţi sau nu ştiu cine şi îţi taie porumbul cu tot cu plantă – aici s-a ajuns”

• Bun. Avem bani şi găsim oameni harnici. Dar ce se fac aceştia cu cei care preferă să trăiască pe spinarea lor? Ştiţi doar că furturile din culturile agricole sunt un fenomen de masă, care îi afectează pe mai toţi agricultorii.
• Fenomenul de furt e o problemă pe care România trebuie să şi-o rezolve şi nu se poate face decât prin măsuri coercitive. Nu se poate să vină, acuma, pe toamnă, ăia mai coloraţi sau nu ştiu cine şi îţi taie porumbul cu tot cu plantă – aici s-a ajuns. E şi o problemă de mentalitate care nu se rezolvă într-un an sau doi. Mai ales că la noi nu e tulburarea de posesie un delict aşa de major cu e în Statele Unite. Garanţia proprietăţii nu înseamnă numai să îl port pe ăla prin Justiţie şi Justiţia poate că îi dă drumul. Îl execut, cum a făcut Ivan, care a deschis, iată o dezbatere. Tu vii şi-mi iei porumbul şi după aia tot eu am de tras prin tribunale? Mai frate, nu! Când ştii de teama asta, cum ştie americanul, nu te mai bagi pe proprietatea altuia. Doar garanţia proprietăţii îţi dă puterea deplină şi până n-o aplicăm ca lumea, avem probleme.

„În Satu Mare, sunt mii de hectare cultivate cu porumb, care nu vor produce niciun bob”

• Viitorul văd că l-aţi rezolvat. Cum staţi cu prezentul?
• Pot spune că problema producţiei la cereale şi vegetale e rezolvată. La porumb am ieşit anul trecut pe locul doi, în Europa, după Franţa. Acum avem nişte probleme. În Nord, în Satu Mare, sunt mii de hectare cultivate cu porumb, care nu vor produce niciun bob. Altminteri, e un porumb senzaţional, de 10 tone producţie la hectar. Dăunătorul de care eu vorbeam acum 6 ani, e prezent în masă şi distruge tot… Tot! Am fost sâmbătă şi am văzut – incredibil! Acest dăunător are o rezistenţă genetică la tratamentele chimice tradiţionale. Şi ungurii au prăpăd în porumb anul ăsta. La grâu noi stăm bine, mai ales că, am date certe care îmi spun că, în continuare, cu toată taxarea inversă, care şi-a produs efectele, peste 30% din producţia de grâu încă nu se declară. Nu vreau să intru acum în amănunte, dar o voi face la momentul potrivit, cu exemple concrete. Exportăm ulei de floarea soarelui şi rapiţă, şrot de floarea soarelui şi de rapiţă. Rapiţa se vinde la 500 de euro tona. A devenit mai avantajos să cultivi rapiţă, decât grâu. Ne luptăm şi pentru a putea relua culturile de soia modificată genetic. Gândiţi-vă ce ar însemna la un milion de hectare cultivate cu soia, cu două tone de producţie la hectar şi cu 500 de dolari pentru tona de soia. Dar vreau să echilibrez producţia vegetală cu cea zootehnică. Suntem în deficit la unele specii de animale, în primul rând la porc. Avem şi subproducţie de lactate. Silozurile şi depozitele de cereale sunt o altă prioritate a mandatului. Dezvoltarea unei reţele de depozite regionale de cereale la nivel european ar diminua efectele speculaţiilor de pe piaţa grâului. România are nevoie de asemenea depozite, are nevoie de rezerve importante de cereale. Ar fi extraordinar să redezvoltăm Bursa internaţională de la Brăila-Galaţi. La Marea Neagră se va face preţul cerealelor şi al plantelor tehnice, prin puterile agricole din zonă: Rusia, Ucraina, România, Polonia. Mizez şi pe dezvoltarea producătorilor care să ofere şi cantitate şi calitate şi stabilitate. Asta se face inclusiv prin prioritizarea alocării fondurilor europene, către asociaţii şi către cei tineri. Trebuie să existe şi o logică a susţinerii unor afaceri, pe judeţe. Am judeţe, în Nord, cu zeci de abatoare şi lipsă de materie primă şi am judeţe, multe judeţe, chiar alăturate, fără abatoare. La lapte, la fel. Judeţe cu zeci de fabrici şi judeţe fără. Vrem să încurajăm fermele medii, de la 20 la 600-700 de hectare, care sunt cel mai slab dezvoltate.

„În UE e criză alimentară din cauza politicilor agricole greşite”

• Vorbiţi de producţii mari, de culturi de plante modificate genetic. Nu sunteţi în contradicţie cu politicile Uniunii Europene?
• Uniunea Europeană, dacă are criză de alimente acuma şi este importatoare, este din vina politicilor ei. Pentru că avem subvenţie decuplată de producţie. Subvenţia europeană nu stimulează producţia, ci modernizarea fermelor. Decuplarea s-a făcut în urmă cu câţiva ani şi, e adevărat, a lăsat o piaţă mai puţin distorsionată din punct de vedere concurenţial, dar, în acelaşi timp, la foarte multe produse am devenit deficitari la nivel european – vedeţi cazul zahărului, porumbului, chiar al laptelui. O producţie mai mică înseamnă o putere de competiţie mai mică pe piaţa internaţională. Dacă standardele de calitate nu ar fi foarte sus în UE, fermierii europeni ar avea la ora actuală o mare problemă, fiindcă n-ar putea face faţă concurenţei, din punct de vedere al preţurilor. Dar acest sistem de apărare al UE nu va rezista. La un moment dat, fermierul european tot va fi depăşit de cel brazilian, tot mai performant. Fermierul brazilian are şi avantajul că poate produce mult, cu soiuri modificate genetic. Am fost criticat şi pentru că am susţinut asta, dar tot la vorba mea se va ajunge. Avem nevoie de noua revoluţie genomică, spargerea codului genetic. Vă dau exemplul inului, cum le spun şi studenţilor mei. Capsula de in are cinci loje, respectiv 10 alveole şi poate face maxim 10 seminţe. Trebuie să sparg codul genetic şi să produc capsula cu 12 alveole – 12 seminţe. Asta se poate face, procedurile fiind cunoscute la această dată. Dar am blocaj la nivel european. Nu sunt lăsat să produc două tone de soia la hectar, deşi pot. Nu e normal!
• Aţi transpirat abundent în timpul crizei castraveţilor?
• Dacă media nu ne-ar fi ajutat, am fi ajuns să coste kilogramul de castraveţi şi de 20-30 de ori mai mult, fiindcă s-ar fi ajuns la distrugerea producţiei. Problema a fost la nivel înalt. Rusia nici nu a anunţat Germania bine şi a instituit embargoul de import. Nici nu l-a reluat încă. Problema e cu E.coli sau cu altceva? A scos de pe lista de importuri inclusiv fructele din Grecia şi a încercat să trateze separat cu Spania. S-a jucat politic…

După patru ani de la aderarea la Uniunea Europeană guvernarea BOC a ajuns la “performanţa” de a aduce satele şi agricultura României la cel mai scăzut nivel de dezvoltare în comparaţie cu celelalte state membre, ţara noastră devenind o ţară importatoare de alimente, cu agricultori dezamăgiţi şi înşelaţi atât de mult incât o mare parte dintre ei nu mai doresc să lucreze în agricultură.

Aceste “performanţe” s-au datorat faptului că, guvernul Boc a abandonat pur şi simplu promisiunile făcute prin programul de guvernare, demonstrând multă incompetenţă şi ipocrizie.

Programul guvernului Boc preconiza:

1. 1.  Asigurarea securităţii alimentarea în principal prin creşterea producţiilor agricole

Realitatea este, însă, alta. Românii mănâncă mai puţin, ponderea alimentelor din import fiind covârşitoare în cea mai mare parte a anului, şi mai scump.

Datele statistice reliefează:

Preţuri la produse de bază:

O asemenea situaţie se explică, in cea mai mare măsură, prin necultivarea unor suprafeţe întinse de teren prin scoaterea din circuitul agricol a unor suprafeţe arabile. Aşa, de exemplu, în timpul guvernării Boc s-a  înregistrat, în premieră istorică, cea mai mare suprafaţă necultivată de teren, de circa 3 milioane hectare, cât suprafaţa agricolă a Belgiei şi Olandei la un loc.

- Deşi guvernul Boc şi-a propus dublarea suprafeţei agricole amenajate pentru irigat la 1,5 milioane hectare, astăzi se irigă în România doar aproximativ 30.000 hectare, sistemele de irigaţie fiind în cea mai mare parte abandonate, iar multe dintre acestea într-un stadiu avansat de degradare, fapt pentru care capacitatea de irigare este practic şi ca inexistentă.

- Exploataţiile agricole au înregistrat pierderi importante, multe din acestea intrând in faliment, contribuind la dezechilibre majore în mediul rural, fapt pentru care agricultorii şi-au abandonat propriile afaceri.

- Procesul de consolidare al exploataţiilor agricole este o himeră pentru guvernul Boc , România continuând să aibe o agricultură fărămiţată: peste 44% dintre proprietari au terenuri suprafeţe de sub un hectar, peste 25% au suprafeţe intre doua şi cinci hectare, şi doar 10% cu suprafeţe peste 10 hectare.

- Datele preliminare ale recensământului agricol din 2010 prefigurează scăderea efectivelor de animale, o situaţie dramatică înregistrând-o efectivele de taurine şi în mod deobsebit vacile de lapte, unde, faţă de recensământul din 2004, se înregistreză o scădere de peste 480.000 capete reprezentând 28% din total.

- Producţiile animaliere au scăzut dramatic la toate speciile, ajungându-se la import de carne de oaie, produsul putând fi văzut în mai toate marile magazine. Pe de altă parte, o evoluţie nefavorabilă şi productie zootehnică secundară. Aşa de exemplu s-a redus gunoiul de grajd, atât de necesar fertilizării naturele a solului, semnificativ, ca urmare a diminuării efectivului de animale, dar şi ca urmare a reducerii investiţiilor în construirea de platform de depistare.

Evolutia efectivelor de animale:

mii capete               

1. 2.  Susţinerea financiară şi fiscal a agriculturii prin programe multianule

În  fapt lucrurile stau astfel:

- Agricultorii au la acestă dată cea mai mare povară fiscală din toate timpurile şi cea mai slabă susţinere financiară. S-a înmulţit nivelul de taxe şi impozite şi a crescut nivelul acestora.

-Nu există programe bugetare multianuale pentru a da predictibilitate şi sustenabilitate producătorilor agricoli, iar execuţia bugetară a fost şi este in defazaj cu ciclurile de producţie.

- Costul imputurilor (motorină, energie, apă, îngrăşăminte, alte substanţe chimice) a devenit o povară pentru producătorii agricoli, iar susţinerea bugetară este din ce în ce mai mică, în mare parte, susţinută din fonduri europene; cei peste 1,7 milioane de proprietari cu suprafeţe sub un hectar sunt în afara oricărei forme de sprijin, determinându-i la abandonarea lucrării suprafeţelor agricole.

Dacă luăm in analiză evoluţia preţului în cazul unui important  factor de producţie din agricultură, cum ar fi motorina, evoluţia susţinerii financiare în timpul guvernării Boc, rezultă din următorul tabel:

Evoluţia preţului si a subvenţiei de motorină:

De altfel, producătorul agricol a ajuns astăzi să cumpere un litru de motorină prin valorificare a 10kg de grâu, faţă de 3Kg in 2004, în timp ce producţia medie la hectar a scăzut de la (productia de grau la hectar 2004 2010), îngreunând astfel situaţia producătorilor agricoli.

Actualii guvernanţi nu numai ca nu au redus fiscalitatea sau cel puţin să o păstreze ci dimpotrivă au crescuto. Majorarea cu 25% la TVA de la 19% la 24% este edificator în acest caz.

Iată cum politica financiară şi fiscală a guvernului Boc a condus la scăderea randamentelor pe unitatea de suprafaţă, abandonarea cultivării terenurilor, scumpirea alimentelor, înrăutăţirea nivelului de trai a întregii populaţii.

1. 3.  Eficientizarea structurilor de piaţă agricole şi agroalimentare

Starea de fapt ne arată o lipsă totală de abordare a pieţei agricole şi a pieţei agroalimentare, într-un sistem coerent, european şi mondial în care ne aflăm.

Guvernul Boc a excelat prin improvizaţie şi ipocrizie, propunându-şi obiective populiste şi pe care le-a abandonat în planul practice. În schimb a apelat la instrumentul învrăjbirii pe filiera de produs, ridicând producătorii împotriva comercianţilor, operând cu date false de piaţă, denaturând spiritual obiectiv al reglării pieţei produselor.

Acesta demonstrează cel mai bine lipsa de concept si perspectivă, iar intervenţiile Primului-ministru şi ale ministrului de resort, cu explicaţii şi justificări în piaţă, pun în evidenţă mecanismele şi preocupari îndoielnice ale guvernanţilor în realizarea producţiilor agricole pentru creşterea şi diversificarea ofertei, prelungirea termenelor de depozitare şi conservare a produselor agricole.

În ceea ce priveşte eficientizarea structurilor de piaţă agricole şi agroalimentare, este de subliniat că nu s-a iniţiat niciun fel de măsură pentru crearea unor instrumente viabile.

Din punct de vedere legislativ, sub guvernarea Boc nu s-a continuat definitivarea mecanismelor de piaţă pentru cereale şi plante oleaginoase, anunţându-se în mod propagandistic programul “Primul siloz”, care, în fapt, era cu totul altceva şi anume crearea fondului de garantare a certificatelor de depozit, pentru a închide mecanismul de funcţionare creat în guvernările anterioare, blocând astfel piaţa cerealelor.

Toate acestea, la care se mai pot adauga încă şi multe altele, au condus la proliferarea evaziunii fiscale, ajungându-se în guvernarea Boc la cea mai îngrijorătoare situaţie, când evaziunea în agricultură atinge cote alarmante, de aproape 2 miliarde euro, lăsând o Românie măcinată de evaziune şi împovărată de datorii externe.

1. 4.  Accelerarea procesului de dezvoltare rurală

Din nefericire, preocuparea guvernului Boc de a sprijini clientela politică PDL, a ratat o bună şansă de dezvoltare rurală, prin folosirea sumelor alocate de Uniunea Europeană prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală.

Grija şi preocuparea acordării de programe pe criterii politice a scurtcircuitat absorţia fondurilor europene, producând întârzieri şi dezordine în aducând prejudicii grave intereselor românilor.

Astfel, până în prezent ar fi trebuit să fie contractate prin P.N.D.R. proiecte în valoare de 6,7 miliarde euro, din totalul de 10,9 miliarde euro, alocare publică pentru cofinanţarea acestora până in 2013.

Practic au fost selectate proiecte in valoare de 4,1 miliarde euro, dintre care doar pentru 3,6 miliarde euro s-au semnat contracte, dar practic plăţile efective se cifreză la 1.9 miliarde euro ceea ce înseamnă o pierdere de circa 5 miliarde euro, sumă ce reprezintă un sfert din valoarea împrumuturilor României de la organizaţiile financiar internaţionale ca o consecinţă a incapacităţii acestui guvern pentru absorţia fondurilor europene este aceea că, în viitor, în mod inevitabil alocaţiile Uniunii Europene destinate României, pentru perioada 2014-2020, se vor reduce în mod corespunzător.

Incapacitatea guvernului Boc prin angajarea României la cea mai împovăratoare datorie şi lipsa de preocupare pentru absorţia fondurilor europene  va afecta grav spaţiul rural şi nicidecum nu va conduce la dezvoltarea acestuia, aşa cum şi-a propus-o prin programul de guvernare.

1. 5.  Adaptarea agriculturii la schimbările climatice

O lipsă totală de abordare şi acţiune, se referă la pierderea startului în Campania Mondială de pregătire a omenirii într-un nou context climatic previzibil.

Lipsa de concept şi sprijin în zona montana, abandonarea sistemul de irigaţii,îndiguiri şi desecări, abandonarea programelor de dezvolatare a pajiştilor şi de împadurire justifică, fără putere de tăgadă, că acest obiectiv al guvernării PDL nu există în planul practic, România izolându-se şi rămânând astfel în afara conceptului mondial.

Toate acestea au un rol important, determinând chiar, în susţinerea poziţiei României în a beneficia de alocare de fonduri europene, pentru perioada 2014-2020. Din păcate, însă, guvernul Boc ignoră complet această acţiune la nivel European, care răspunde pe deplin intereselor agriculturii României.

În schimb, încă, guvernul practică o activitate dispersată, sectaristă, lipsită de conţinut, unde dialogul instituţionalizat este timid, inconsistent şi neproductiv, iar guvernul în integralitatea lui nu-şi asumă răspunderea pentru pregătirea şi promovarea unui set de politici care să slujească interesele agricultorilor români.

Iată cum guvernul Boc pe lângă ratarea integrării României în structurile Uniunii Europene ratează şi pregătirea deciziei pentru viitorul agriculturii Româneşti.

1. 6.   Susţinerea cercetării-dezvoltării şi formării profesionale

Ca factor important pentru dezvoltare, cercetarea agricolă românească a fost privată de sprijin şi atenţie, fiind lasată pradă intereselor funciare care au gravitat în de-a lungul vremii în jurul terenurilor deturnate de la institute, staţiuni şi academii.

Scăderea drastică a activităţii de cercetare se datorează si diminuarii suprafeţei unităţilor de cercetare de la circa 160.000 hectare, existente in anul 1991, la circa 30.000 hectare, la ora actuală, nemaiexistând posibilitatea realizării corespunzătoare a verigilor superioare, fapt ce a pus în mare pericol Programului naţional de asigurare cu şămânţă.

Guvernul Boc a adâncit izolarea cercetării ştiinţifice, privând-o de programe de cercetare de interes naţional.

În anul 2011 suma prevăzută în bugetul M.A.D.R. pentru finanţarea activităţii de cercetare agricolă a fost redusă la 36.000 lei , de 3,5 ori mai puţin decât în anul 2005.

1. 7.  Reforma administrativă a agriculturii

Descentralizarea administraţiei şi funcţiile publice au creat în timpul guvernării Boc incertitudini şi instabilitate:

- Elaborarea de acte normative politizate, menite să asigure angajarea clientelei politice, slabă pregătire profesională, înclinaţii spre corupţie şi îmbogăţire, oameni lipsiţi de interes pentru progresul economic – social al agriculturii, guvernul Boc fiind campionul de necontestat al farădelegilor.

- Activitatea Agenţiei de Plăţi şi Investiţii în Agricultură (A.P.I.A.) a fost perturbată şi deficitară, această agenţie fiind nevoită să concedieze peste o mie de angajaţi, cei rămaşi în sistem fiind selectaţi pe criterii politice.

***

Rezultatele slabe din agricultură se reflectă şi în scăderea la mai puţin de jumătate a contribuţiei acesteia la formarea Produsul Intern Brut comparativ cu anul 2004.

Guvernul Boc nu a înţeles importanţa agriculturii în contextul de dezvoltare economică a ţării şi, mai ales, în contextul de crizei economice pe care o traversăm.

Lipsa de preocupare a afectat grav România dacă luăm în calcul numai suprafaţa necultivată de trei milioane de hectare, unde s-au pierdut cel puţin zece milioane tone cereale/an, ceea ce înseamnă în guvernarea Boc 20 de milioane tone producţie care ar fi condus la creşterea P.I.B. cu circa 5 miliarde de euro şi a încasărilor la buget prin T.V.A. cu cel puţin un miliard de euro.

Cu acestă sursă şi cu reducerea evaziunii fiscale, s-au creat posibilităţi reale, la îndemâna guvernului României, de finanţare şi a unor cheltuieli bugetul (evitând taierile de salarii şi de impozitare a pensiilor), fapt ce ar fi permis parcurgerea mai uşoara a crizei economice in care ne aflăm.

Sunt multumit si norocos ca am avut sansa sa lucrez 2 ani cu domnia sa, sa invat sa apreciez viata, sa imi respect profesia si sa iubesc oamenii asa cum sunt ei, cu bune si rele.

Sufletul mi-e trist si ingandurat, toata viata mea am trait dupa repere demne de respect si stima. Din pacate, astazi am mai pierdut un reper.

Cuvintele sunt de prisos.

Pace vesnica domnule ministru! Asa cum imi spuneati intotdeauna, o sa am incredere in Bunul Dumnezeu!

IN MEMORIA  DOMNULUI MINISTRU!

Stimati colegi, oameni buni,

5 minute, opriti-va din viata asta bezmetica in care traim si lecturati brosura atasata mai jos:

victor_surdu_brosura

Pericolul omenirii este agricultura industriala, unde sinteticul si mecanizarea tine loc de orice. Nu mai exista reguli, etica si morala nu se mai respecte. Singurul motiv este: PROFITUL=BANI=PUTERE=SUPUNEREA prostimii!

Fara sa vrem, consimtind prin consum, dam curs dorintelor bolnave a unui grup restrans de oameni!

Solutia alternativa promovata de U.E. este agricultura neconventionala (bio) foarte blamata de corporatisti.

De ce e singura solutie? pentru ca rezolva doua probleme majore in Europa si tara noastra:

1. Nevoia de hrana

2. Nevoia de venit necesar conversiei in bunuri de larg consum.

Solutia economiei rurale da roade in China, Partidul Comunist Chinez a stabilit acum 10 ani necesitatea cresterii si dezvoltarii exploatatiilor agricole pentru a acoperi cele doua probleme de mai sus, previzonand rata natalitatii.

De ce poporul asta chinez e capabil sa isi hotareasca soarta si noi nu?

De ce noi trebuie sa ne autodistrugem ca sa ne vindem pe 3 lei! pentru ca avem lideri slabi care isi cumpara puterea nationala mai abitir ca pe vremea fanariotilor.

E rusinos si scandalos!

Am ajuns un popor de legume care stau in galantar si asteapta sa intre in descompunere biologica.

Ca sa intaresc cele spuse va recomand, celor care mai sunt interesati de soarta lor si a copiilor lor pe multe generatii, sa vizionati filmul din linkul de mai jos:

<div>http://www.jurnaltv.ro/modules/vPlayer/vPlayer.swf?f=http://www.jurnaltv.ro/modules/vPlayer/vPlayercfg.php?id=6ca401d5f38b48c89af</div>

Acesta este adevarul! Suntem condamnati! ori scoatem barda la interval ori murim incet dar sigur!

Sa traim bine!

2. Respectarea si depolitizarea clasei sociale a functionarilor publici.

3. Institutionalizarea miscariilor politice, sindicale si a societatii civile prin stabilirea unor parteneriate strategice intre statul roman si actorii sociali. Asigurarea unor sisteme de finantari transparente de la bugetul statului a partenerilor sociali.

4. Reinstaurarea normei, a regulilor si legii ca singur factor de mediere, negociere si conciliere sociala, precum si eradicarea sistemelor mafioate de relationare cu statul prin jupuirea banului public prin diverse suveici penale protejate de grupuri transpartinice interlope.

5. Restaurarea autoritatii statale prin exponentii sai, oamenii politici. Cand te respecti pe tine, cu siguranta ca si semenii te vor respecta. Aici domnul Basescu este deficitar la capitolul intelegere si perceptie privind institutia prezidentiala pe care a transformat-o, inclusiv prin schimbarea denumirii in “adminstratie prezidentiala” in adminstratie de bloc unde, in mod discretionar domnul Basescu isi “trateaza” locatarii. Romania nu este primaria Bucurestiului unde din pacate, in ultimii 18 de ani, istoria a dezavantajat cetateanul bucurestean dand slabe si corupte personalitati in functia de primar general.

6. Asanarea clasei politice de reteaua de politruci, semidocti, analfabeti chiar, penali prin insasi averea acumulata si nejustificata, pentru a avea sansa ca partidele romanesti sa atraga si sa selecteze in mod competent si profesional, viitori oameni politici proveniti din mediile inalte din brezlele acestora, management aplicat din mediul privat, lideri de opinie din societatea civila (sindicate, asociatii si fundatii) dar care au un curriculum vitae real, si nu fabricat ori cumparat prin universitati fantoma ale tranzitiei romanesti.

7. Statul social poate fi reinstaurat cu bune si rele, exclusiv cu oameni de caracter, de cuvant, de buna credinta si care doresc in mod sincer, ci nu declarativ, dezvoltarea durabila a Romaniei.

8. Schimbarea orinduirii constitutionale a statului in republica parlamentara unde primul-ministru sa fie administratorul banului public si al guvernarii tarii iar presedintele sa fie simbolul romanilor de pretutindeni, sa fie acceptat de toate partidele, indiferent de apartenenta politica. Un presedinte respectat prin cuvantul sau dar mai ales prin personalitatea sa puternica.

9. Schimbarea legii electorale si a partidelor politice astfel incat sa incurajeze atitudinea participativa a cetatenilor implicati in mediile sociale cu raspundere pentru neamul romanesc: Academia Romana, academiile subsidiare, universitatile, breslele profesionale, sindicatele, asociatiile civice, armata romana, biserica nationala si cultele religioase etc.

10. Respectul pentru LEGE si OAMENI! intoarcerea la valorile umaniste prin resolidarizarea institutionala a cetatenilor sai. Este prea multa dezbinare, ura si “oftica” nationala.

Sper sa mai apuc vremurile cand voi simti pe pielea mea cum statul social este partenerul meu, sprijinul meu, ca ma respecta, ca sa-l respect.
Pentru acest deziderat, multe specimene trebuie sa dispara din spatiul public, prin extinctie sociala iar altii trebuie sa se “imprieteneasca” cu codul penal acolo unde legea o cere.
Influenta politica de gashka trebuie sa dispara.
Capitalismul de cumetrie trebuie sa apuna.

Politica de vapor trebuie sa se scufunde!

Ca simplu, membru de partid, subscriu listei cu semnatarii scrisorii deschise adresate stimabilului nostru Mircea Geoana.

Si as mai atasa si scrisoarea domnului Mircea Geoana din 1996  transmisa catre Emil Constantinescu, mostra de limbinpupincurism libidinos rusinos si nefericit in care cel care l-a urcat in functii politice si in stat, Ion Iliescu reprezenta “cancerul societatii romanesti”.

Domnule Mircea Geoana va doresc din inima succes in noua dumneavoastra platforma politica, lansati-o cat mai repede pana nu intrati la apa.

psd—scrisoare-deschisa-pentru-mircea-geoana