Deşi se discută de dezvoltarea durabilă a mediului rural, actualul Guvern denotă iresponsabilitate socială, prin acţiuni şi măsuri, dovedind opiniei publice actul de trădare a interesului naţional.
ASPECTE GENERALE
- ratarea integrării în Spaţiul Schengen, singurul obiectiv politic major al României al ultimilor 5 ani.
- nerespectarea hotarărilor judecătoreşti, prin amânarea plăţii drepturilor băneşti cuvenite celor care le-au obţinut în instanţă. Acest mod de lucru subminează încrederea cetăţeanului în statul român. Nu mai există nici o raţiune de a apela la justiţie în contextul în care ştii că aceasta este fără efecte practice1.
- blocarea instanţelor judecătoresti cu mii de procese legate de aplicarea legislaţiei privind salarizarea. Asta dovedeşte lipsa de specialişti în tehnică legislativă.
- nu sunt progrese în domeniul combaterii corupţiei. Procesele durează inacceptabil de mult, soluţiile sunt contradictorii şi condamnările nesemnficative la număr.
- gradul de absorbţie inaceptabil al accesării fondurilor europene. Nivelul absorbţiei efective este de 3,7% (la data de 15 octombrie 2011)2. Alocarea pentru România pentru intervalul 2008-2013 pe 5 ani a fost de circa 30 miliarde euro. Absorbţia a 5 miliarde de euro/an ar fi insemnat 12,5% din valoarea veniturilor bugetului naţional3. Efectul multiplicativ pierdut este de cel puţin 3% creştere economică.
- gestionarea proastă a proiectelelor de infrastructură. 90 de km de autostradă in 2011, an aflat la mijlocul perioadei acordului de finanţare cu UE, care ar trebui să însemne un vârf al realizărilor.
- capacitate administrativă inacceptabilă. Circa 1000 de comune sunt pe cale de a se închide, cu conturile blocate4, aflate în imposibilitatea de a deservi cetăţenii.
2. DOMENIUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE
birocraţie excesivă în accesarea fondurilor europene. Nivelul absorbţiei efective este de 30% după ce s-au scurs 5 ani din cei 7 aferenţi acordului din intervalul 2007-2013.
ineficienţa în cheltuirea banilor. Aceasta rezultă şi din numărul mare de proiecte finanţate în raport/depuse şi evaluate, care consumă timpul funcţionarilor şi banii contribuabililor. De exemplu pe două măsuri de investiţii 121 şi 123 s-au depus şi evaluat 7.358 proiecte, au fost alese pentru finanţare 2.670 proiecte (36% din cele primite) şi s-a semnat contractul de finanţare în 2303 cazuri (reprezentând 31% din totalul proiectelor depuse).
Rezultă că cel puţin 70% din efortul administrativ şi costurile administrative în acest domeniu au fost în zadar, atât pentru beneficiari cât şi pentru APDRP, asta în condiţiile în care se vor finaliza toate proiectele contractate. Dacă adăugăm şi procentele proiectelor nefinalizate şi a celor care nu vor fi viabile, ajungem la o eficienţă administrativă de sub 20%.5
direcţionarea fondurilor pentru investiţii în agricultură către proiectele foarte mari prezintă un risc crescut de faliment şi duce la eliminarea de pe piaţă a fermelor mijocii. Sunt suficiente cazuri de proiecte SAPARD de mari dimensiuni care au avut această soartă.
Spre exemplu:
Măsura 123 – Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere (sesiunea din martie 2011) – costul total al unui proiect: aproximativ 2 milioane de euro pe proiect, 36 proiecte aprobate în ţară
Măsura 121 – Modernizarea exploatatiilor agricole, octombrie 2010
Sector zootehnic: 80 de proiecte aprobate la nivel naţional cu o valoare de circa 1,5 milioane euro fiecare.
Sector vegetal: 108 proiecte cu o valoare de 750 mii de euro fiecare.
lipsa de sprijin pentru activitatea de performanţă în sectorul zootehnic. Incapacitatea ministerului de a crea instrumentele şi procedurile necesare efectuării controlului oficial şi de a lua alte măsuri în acest sens. Activitatea de control revine într-adevăr organismenlor private dar metodele şi intrumentele trebuiau puse la dispoziţie de Minister, deoarece nu există expertiză la nivel local pentru asemenea operaţiuni.
Destructurarea Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă. Pe argumentul înfiinţării Camerelor Agricole aceasta a fost minimalizată ca rol în sistemul agricol românesc şi lăsată fără resorturile esenţiale unei funcţionări coerente.
Aplicarea cotei de TVA 0 pentru vânzarea cerealelor dezavanteajează net pe producători. Suntem convinşi că se va sesiza, dar pentru unii va fi prea târziu. Practica arată că Ministerul Finanţelor nu decontează operativ TVA-ul. Se fac controale care se încheie cu amenzi. Sitemul generează birocraţie, pile, avantajarea celor cu relaţii. De frica controalelor sau din neînţelegerea sistemului şi a pierderilor pe care le vor suporta, unii fermieri nici nu fac cerere pentru recuperarea TVA-ului.
Măsura combaterii corupţiei putea fi implementată prin alte mijloace, mai eficiente (informatice, control la faţa locului).
Acestea sunt lucruri care se cunosc şi pot fi susţinute cu tărie şi cu argumente.
Pentru priză la public se pot invoca şi alte aspecte ca mărimea subvenţiilor acordate, etc dar ele ţin de funcţionarea proastă a sistemului în general, nu de o anumită măsură:
Corupţia limitează fondurile disponibile la buget.
Justiţia nu acţionează pentru a stopa corupţia.
Prostia reduce efectul de multiplicare a investiţiilor făcute.
Deci cui aparţine vina că avem bani puţini şi nu putem mări subvenţia? Corupţiei, Justiţiei sau Prostiei?
A susţine cu orice preţ că subvenţiile trebuie să crească însemnă a cere bani de la ceilalţi cetăţeni ai statului. Adică taxe mai mari pentru noi toţi, inclusiv pentru agricultori. Sau poate înseamnă a face Justiţia să meargă. Aşa ar rămâne bani mai mulţi disponibili. Sau a ridica nivelul Educaţiei. Sau toate la un loc?
PUNCTELE SLABE CE FAVORIZEAZĂ „COLONIZAREA” DOMENIULUI
Creşterea puterii şi influenţei multinaţionalelor se face mai ales pe fondul incapacităţii statului de a veni cu măsuri concrete de stimulare a iniţiativei propriilor cetăţeni.
Este un proces care este vizibil şi în alte state precum Marea Britanie unde 70% din bunurile comercializate au ajuns să fie importate din China, pentru că majoritatea industriilor din Vestul Europei au migrat, căutând forţa de muncă ieftină şi alte avantaje. Diferneţa între România şi Marea Britanie este taxa de corporaţie (CORPORATION TAX), 25% din profitul de peste 1,5 miloane lire + 40% taxa pe dividentele distribuite din profitul făcut în ţară.
Întrebare: Poate un politician sau om politic să suţină o asemenea masură legislativă? Poate după campania electorală.
Persoanele penale din România sunt cei de la Minister deoarece se bucură la venirea unui străin care face o investiţie de milioane de euro cu fonduri FEADR in loc sa se infiinteze 100 de ferme româneşti mijlocii care să ne ofere stabilitate pe temen lung.
Bunurile de consum industrial vor fi tot mai uşor de fabricat. Robotizarea, energia regenerabilă, imprimantele 3D si calculatoarele pot face ca doar 3 fabrici din lume să producă toate autoturismele necesare pe mapamond. Aşa şi cu alte obiecte de uz industrial. Multi oameni vor rămâne fără utilitate practică în industrie, dar poti fi utili în servicii, că să ne facem viaţa mai uşoară unul altuia.
Lipsa de viziune şi determinare politică conduc la situaţii penibile (Guvernul Boc a investit bani în Platforma Nokia, câteva 21 milioane de euro pentru a pune la dispoziţia unei multinaţionale o infrastructură care să producă bunuri de larg consum în Lohn pentru un motiv nejustificat economic, crearea a aproximativ 1900 de locuri de muncă. Dacă facem un calcul observăm că pentru fiecare loc de muncă oferit de Nokia, statul român a plătit 11.000 euro. Este acest fapt un atentat la siguranţa naţională? Dacă cei 21 de milioane de euro erau investiţi în ferme medii în agricultură pe programe naţionale pentru IMM-uri, şansa creşterii economiei rurale creştea în 5 ani.
Nu putem lupta cu acest fenomen atât timp cât nu investim în cercetare şi inovare, unde oricum suntem la ani lumină departe de alte state. Este aproape imposibil practic să ne luptam cu ei.
Avem însă şansa prin ceea ce ne-a dat natura să suplinim aceste lucruri şi să le procurăm la schimb, uşor, cu 2 tipuri de bunuri pe care România le produce tot uşor: alimente şi energie regenerabilă.
Dacă PRODUCŢIA AGRICOLĂ şi ENERGIA REGENERABILĂ încap pe mâinile „INVESTITORILOR STRATEGICI” România este total căpuşată şi intră în categoria statelor din lumea a III a.
Dacă vom reuşi să nu le permitem monopulul asupra acestor resurse, putem crea un stat social echitabil şi echilibrat cu potenţial real de creştere şi nivel ridicat de mulţumire socială.
Pentru asta viitorul Guvern trenbuie să susţină programe de investiţiile MIJLOCII, mai multe şi cât mai disipate la nivel naţional. Degeaba avem un parc eolian imens in Tulcea dacă nu este al nostru. Mai bine 1 milion de case cu energie solară pe acoperiş care să nu mai nevoite să achite facturi CUIVA.
Degeaba avem 100 de ferme industriale imense (PROFITABILE!) în România, dacă noi restul milioanele de locuitori cumpărăm de la ei hrana pe o zi, muncind 10 zile.
Procesul de transformare este rapid şi nu seamănă cu nimic cunoscut!
Dacă nu vedem la orizontul anilor 2050 nu avem nici o şansă să ne salvăm.
1 http://www.stiri.com.ro/stire-14707/decizie-definitiva-bugetarii-primesc-abia-in-2016-drepturile-salariale-castigate-in-instanta-.html
2 http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_7211/Totul-despre-fondurile-structurale.html
3 http://cursdeguvernare.ro/bugetul-romaniei-o-viziune-pe-ultimii-4-ani-o-povara-prea-mare-pe-boul-care-trage.html
4 http://www.zf.ro/politica/dezastrul-din-administratia-locala-o-mie-de-comune-si-orase-mici-din-romania-sunt-in-faliment-cu-conturi-blocate-si-fara-bani-de-salarii-8852681
5 http://www.madr.ro/pages/dezvoltare_rurala/proiecte-depuse/situatia-proiectelor-depuse-11.11.2011.pdf
